In primul rand vreau sa-i salut pe toti pescari de pe acest forum si sa le urez sanatate multa lor si celor dragi lor.
Numele meu este Nicolai si desi locuiesc in Tulcea de mai bine de 20 de ani, pana mai acum 2-3 luni n-am avut nici o treaba cu pescuitul.
Totul a inceput pe la mijlocul lui august cand vazand ca mi-am epuizat toate tertipurile de a-mi “pacali” baiatul (am un copil de 12 ani) sa nu mai stea toata ziua cu ochii-n calculator, am facut apel la elementul salvator al familiei-sotia. Care fara sa se gandeasca prea mult vine cu solutia: ne apucam de pescuit. Zis si facut, imi iau rolul in serios si decid ca trebuie sa merg la cumparaturi sa ma dotez cu cele de cuviinta.
La noi n-avem Dragonul Rosu, dar sunt cateva magazine care cred ca se aprovizioneaza de acolo, asa ca le vizitez si dupa ce cheltuiesc cam 50 lei, ma intorc acasa cu 2 bete telescopice, doua monturi cu pluta si o cutiuta cu carlige de diferite marimi. Gata eram aproape pescari. Imi mai aduc aminte ca in tinerete aveam in proprietate si un cort, m-apuc sa-l caut si-l gasesc dupa vreo 3 ore de facut ordine in garaj. Intreb in stanga si-n dreapta despre locuri de pescuit si pana la urma aflu despre un canal unde se poate ajunge cu masina, iar pestele e flamand de sare singur in portbagaj la mancarea din cosuletul de piknic.
Asteptam week-end-ul… se face vineri, umplem potbagajul masinii cu de toate si sambata dimineata plecam hotarati la balta, tooocmai la 20 km in afara orasului.
Pe drum ne luam viermusi si rame si pana sa ne trezim mai bine sotia a si parcat langa niste salcii unde a crezut ea ca e loc bun de pus cortul.
Debarcam, iar in timp ce sotia admira rasaritul s.a.m.d. eu si baiatul (barbatii familiei) ne apucam sa instalam cortul si sa pregatim sculele de pescuit. Ne miscam repeedeee, asa ca pana sa ne cheme sotia la masa de pranz, noi eram aproape gata pentru a lansa betele in apa. Afara soare, cald si daca tot am ratat “mancatul de dimineata” al pestelui, ne gandim ca mai bine ne odihnim putin la umbra ca sa avem resurse pentru seara. Seara… nu stim cat de flamand a fost pestele, dar tantarii au fost sigur nemancati de mai multe zile, ca de foamea lor noi a trebuit sa ne refugiem in cort.
Moralul ni l-am reabilitat cu punerea la punct a strategiilor pentru a doua zi, pe care eram decisi s-o incepem inainte de a se lumina de ziua. Noaptea, la un moment dat ne-am dat seama ca a cedat salteaua pneumatica, iar pamantul tare de sub ea n-a prea incurajat somnul, care n-a venit decat spre dimineata, asa ca am mai retusat putin planurile cu trezitul de dimineata care a fost putin intarziat. In rest am respectat totul la litera.
Noi am respectat, dar nu si pestii, care probabil luasera masa in alta parte si de la noi n-au mai vrut sa manance nimic.
Caldura mare, peste lipsa la carligele noastre, mai aveam si de desfacut cortul si de impachetat iar toate in masina, asa ca decidem sa intrerupem pescuitul si sa ne pregatim de plecare, cu promisiunea ca saptamana viitoare ne vom lua revansa.
A doua saptamana, reluam traseul, doar ca de data asta fara cort, deoarece dureaza prea mult sa-l instalezi si dezinstalezi, Mai bine in timpul asta prindem peste. Si am prins… cativa obleti si vreo doua rosioare. Dar asta nu mai conteaza. Am prins si asta ne dadea dreptul sa pretindem ca am intrat in randul pescarilor, chiar daca ne situam abia la nivelul grupei mici de la gradinita celor ce pescuiesc.
Plini de curaj si optimism, tragem concluzia ca suntem pe drumul cel bun si e musai sa nu ne mai oprim.
Iar asteptam week-end-ul, iar viermusi si rame, iar pe canal, iar cativa obleti, iar trei rosioare, iar tantari…, parca nu mai eram asa de incantati. Salvarea vine insa tot de la sotie, (ea se plimba si se bucura de peisaj in timp ce noi ne straduiam sa asiguram hrana familiei) care ne arata ca la cativa zeci de metri e Dunarea si “niste nenea prinde” acolo peste. Mergem sa vedem si ne convingem ca “observatorul din teren” are dreptate.
Fiindca ziua era aproape dusa, decidem ca saptamana viitoare venim sa ne incercam priceperea la Dunare, ca acolo e de fapt pestele, iar in canal nu a mai ramas nimic de cand s-au retras apele.
Iar asteptare, iar planuri… si vine si momentul sa stam pe malul Dunarii cu ochii tinta la plutele care nu vor sa se miste decat de la vant si valuri. Ceva era gresit in strategie. Trimitem sotia iar in recunoastere si rezolvam dilema. Doar noi pescuiam cu bete si pluta, ceilalti foloseau lansete. Facem sedinta, votam un nou buget si plecam acasa hotarati sa ne dotam cu scule de oameni mari.
Asa am si facut. Tot de la magazinele cu marfa chinezeasca cumparam doua lansete prevazute cu mulinete si fir, gata bune de pescuit. Cum n-au costat decat 50 lei combo-ul,mi-au ramas bani sa adaug la dotare un juvelnic si mincioc.
Bineinteles ca pe Dunare n-am reusit nici de data asta sa facem nici macar cat faceam pe canal.
Eeee si ce daca, nu ne lasam noi descurajati cu una cu doua. Venim acasa, ridicam restrictia de pe calculator si apelam la Google.
Ooooo aici ce de pescari si cate stiluri si cati pesti. Aha sunt stiuci, salai, avati, somni. Se pescuieste la rapitor, la crap, la feeder?? Ce peste o mai fi si asta?? Hai sa vedem cum arata… si asa dam de Lucian Fiat si forumul dumnealui si pun’te tata si citeste si ia notite s.a.m.d.
Dupa asta, iar sedinta, iar rectificare de buget, iar cumparat de ustensile. Dar de data asta avem alte informatii asa ca facem comanda de lanseta Maver Ice Black, mulineta Okuma cu baitruner (sa nu ne dezproprietareasca v’un crap mai mare si sa ramanem cu buza umflata), carlige Preston, fir Crralusso, etc.
Si parca incepem sa vorbim in alt dialect. Ne vin jucariile, iesim la Dunare si gata spargem ghinionul si iar prindem, prindem…. da’ platicute cat bricheta. Oricum erau mai mari decat obletii, deci o luam ca pe o evolutie.
Probabil ca ele erau cele care ne mancau viermusii din carlige, de noi le scoteam mereu goale, doar ca lansetele de la Dragonu nu vroiau sa le deranjeze de la masa. Acum cu Maver-ul era altceva, nu lasa nesemnalizat nici macar un guvizel.
Sa vedeti cum deodata s-au inseninat fetele noastre si cum seara am dat petrecere(cu gratar), doar trebuia sa creiem o ocazie sa ne putem lauda cu capturile noastre(care nu erau de fata sa ne dea de gol, practicam c&r ca deh noi respectam natura).
Saptamana urmatoare a fost lunga cat o luna, dar o venit si sfarsitul ei pana la urma si noi iar la Dunare si iar platici si bucurie ca avem activitate .
Dar, dupa cum probabil deja stiti, asemenea momente nu pot sa tina prea mult, iar viata cea neiertatoare, nu ne-a lasat nici pe noi sa ne bucuram la nesfarsit de faptul ca promovasem grupa mica si ne straduiam sa facem o figura buna la grupa mijlocie(unde consideram-pe buna dreptate-ca ne e locul).
Bucuria noastra a luat sfarsit cand in stanga noastra la vreo 30m, au aparut 3 pescari, veniti cu cort, scaune, juvelnice, galeti cu nada, lansete gramezi. Cand le-au insirat pe toate au umplut 100m de mal. Si au inceput clopoteii sa sune si mulinetele sa caraie.
Prindeam si noi, prindeau si ei. Noi o platicuta, ei un caras, noi o platicuta ei un ciortan si tot asa pana ce copilul cedeaza si se hotaraste sa plece in recunoastere(sotia era la cules de menta si alte floricele bune de lecuit off-ul). Dureaza ceva timp, dar eu ma tin tare si nici macar nu-mi intorc capul de la platicutele mele, si intr-un tarziu apare Andrei(asa-l cheama pe baiat), bucuros tare, spunand ca vecinii nostri sunt niste pescari tare de treaba, ca l-au invatat toate secretele si i-au mai si dat ce era nevoie ca sa prinda si el peste mare. Intr-adevar, copilul nu venise cu mana goala, in dreapta avea un clopotel si o bomba de care erau legate vreo sase carlige, iar in stanga jumate de mamaliga.
Buun, legam bomba pe o chinezeasca, o umplem cu mamaliga, lansam, asteptam ce asteptam, parca suna la un moment dat clopotelul, tragem, recuperam, pe carlige nimic, dar a durat mai bine de jumate de ora sa descalcim carligele rasucite fiecare intre ele si toate imprejurul firului principal. Mai lansam o data, tot la fel, doar ca de data asta am descalcit carligele cu foarfeca si am lasat doar 2(la indicatia copilului ca pe undeva citise ca doar cu maxim 2 e legal).
Mare evolutie n-am avut nici dupa ce-am aflat secretele vecinilor, pescari de treaba de altfel.
Cu lectiile de la grupa mijlocie(cu platicutele) ne-am mai luptat vreo 2-3 saptamani, timp in care pe langa noi treceau pescari in deal si-n vale si fiecare avea cate ceva de zis. Ba ca s-o schimbat presiunea si pestele nu mai trage, ba ca trebuie sa schimbam locul, ba ca se da noaptea cu curent, ba ca la Dunare trebuie lansete serioase sa poti sa arunci departe(era un nene cu niste Germina care tin 3 generatii), etc.
Unii dintre ei, mai binevoitori chiar ne “incurajau” rugandu-ne sa le vindem si lor din pestele nostru.
Dar daca bucuria o avut sfarsit, tot asa nici insuccesul nu putea avea o viata prea lunga. Si uite asa, intr-o duminica dupa masa, doi prahoveni(oameni de bine-le dedic acest articol)care se retrageau deja spre casa si care ne mai vazusera si cu o saptamana mai inainte in drill-urile noastre cu platicutele-brichete, observand cat suntem de perseverenti, isi fac mila de noi si ne arata un loc, mai la vale, unde au pescuit ei(tot la feeder) si unde au prins si altceva decat platicuta.
Ne strangem repede jucariile si plecam plini de speranta, la locul cu pricina. N-am mai putut sta decat o ora ca se-nnopta, dar am reusit totusi, sa prindem pe langa obisnuitele platicute si un ciortan de 1kg(atat am zis noi, ca acasa cantarul n-o vrut sa urce peste 880g-cred ca avea o defectiune ).
Uite asa, cu ajutorul unor feeder-isti prahoveni, am scapat si de grupa mijlocie si am promovat in cea mare-pregatitoare. La examenul de promovare copilul a prezentat ciortanul(ca doar el il prinsese), iar eu am prezentat un rac(prins tot de Andrei dar pe care mi l-o cedat mie, iar examinatorul-sotia, pe care o mituisem cu o seara inainte, s-a facut ca nu observa manevra de plagiat).
Cum articolul s-o lungit destul de mult, cred ca e bine sa pun punct aici, iar despre absolvirea gradinitei si promovarea in clasa intai o sa v-o povestesc alta data.
Cine se indoieste de veridicitatea intamplarilor din gradinita pescarilor, este invitat la Tulcea, la salcia numarul 3 de pe malul stang al canalului…, (cred ca au mai ramas obleti si rosioare si pentru ei).
Va doresc fire zbuciumate si sa fim fericiti cu totii.
Doamne ajuta
Hudema Nicolai
Important!
Daca va placut in mod deosebit acest articol atunci ajutati autorul sa castige premiul pt cel mai bun articol al luni noiembrie 2013 (premiul se acorda pe 20 Dec 2013).
Votati si/sau apasati LIKE (ambele vor fi luate in considerare)
ATENTIE! LIKE se poate da la toate, dar se poate VOTA O SINGURA DATA UN SINGUR ARTICOL
Loading ...
