Am fost pescar la crap. Exclusiv. Și poate aș fi rămas pescar la crap dacă nu aș fi ,,greșit” încercând tehnica pescuitului de finețe, la feeder. De la cumpărarea primului feeder dintr-un magazin de parter de bloc, o chinezărie de compozit cu care am prins primii carași după mulți ani în care nu mă mai bucurasem de astfel de pești, până la achiziția unui echipament aproape complet de pescuit la feeder, au trecut 2 ani. Chinezăria a fost înlocuită de surate mai delicate și mai performante, cu nume mari ca Maver, Korum…
Ultima achiziție înainte de aventura care urmează era un picker Maver Abyss X de 2.70, (asta e varianta de 3.60 http://www.pescuitlafeeder.ro/magazin/lansete-feeder/2129-lanseta-maver-abyss-x-series-360m-80gr-3buc-5051901035160.html). Vroiam să duc pescuitul la feeder la finețea extremă care știam că-mi va aduce cele mai mari satisfacții. Cuplat cu mulinetă Shimano Catana de 2500 http://www.pescuitlafeeder.ro/magazin/search?search_query=mulineta+catana&submit_search=Search, cu tamburul umplut cu fir de 0.18 Trabucco T-Force http://www.pescuitlafeeder.ro/magazin/search?search_query=Trabucco+T-Force&submit_search=Search, bățul a intrat în teste pe data de 3 mai 2014. Puterea mică de aruncare specifică bețelor de mare finețe m-a făcut să îmi iau ca precauție și un al doilea băț pentru distanță mai mare.
Am ales ca baltă micuța Floare a Popeștiului. Baltă fără structuri, despre care la acea vreme se spunea că nu mai are pește. După discuții interminabile cu un pescar consacrat al stilului, am ajuns la concluzia că de multe ori, peștele e prea speriat sau prea precaut ca să vină la boabele sau bilele de 20 pe fir de păr, așa că am plecat pe o strategie care să-mi asigure activitate abundentă. Amestec de pelete de 2 mm de la Sonubaits și Dynamite, iar ca momeală de cârlig libelule și viermuși, eventual pelete de krill de la Sonubaits http://www.pescuitlafeeder.ro/magazin/pelete/1722-sonubaits-krill-feed-pellets-2mm.html dacă momelile naturale urmau să dea greș. Apa încă rece a fost factorul hotărâtor al acestei decizii. Ac de 14 Drennan Wide Gape Specialist http://www.pescuitlafeeder.ro/magazin/cu-ochet/1674-drennan-wide-gape-specialist-.html, legat cu fir monofilament de 0.14 Cralusso, method de 15 grame Carp Expert http://www.pescuitlafeeder.ro/magazin/method-feeder/150-set-momitoare-method-feeder-carp-expert.html, power gum Drennan de 0.65 mm http://www.pescuitlafeeder.ro/magazin/power-gum/108-drennan-power-gum.html. Eram pregătit.
Am ajuns la baltă la ora 6.30 și în mai puțin de 10 minute, după ce căzusem de 2 ori pe iarba alunecoasă, eram cu feederele la apă. 3-4 lansee cu un coșuleț de nădire care a dus 2 pumni de pelete, viermi și larve la locurile alese, și m-am pus pe așteptat.
Balta aproape goală mă făcea mai mult să mă bucur de liniște și o atmosferă pentru care se duc pescarii pe baltă. Soarele răsărea, încă se vedeau ceva aburi ieșind din oglindă, și atunci s-a petrecut ne-petrecuta.
Feederul se arcuiește lent, fără grabă, ca și cum adversarul de la celălalt capăt al firului ar fi conștient de faptul că nu are nici o grabă în lume. A simțit o înțepătură nederanjantă în buză, așa că a plecat în altă parte să mai caute ceva de mâncare. Înțep scurt, și bățul și-așa curbat începe să capete încet și sigur formă de cerc. Frâna scoate sunete lente în timp ce mulineta lasă peștele să deșire metru după metru de rază subțire ca un fir de păr. Administratorul lacului vine să facă o poză de pus pe site și mă întreabă cu un zâmbet sincer: E mare?
Eu zic în timp ce trag liniștit din țigară: Eu zic că e sărit de 5. Amintindu-mi de expresia celebră a biologului marin din filmul ,,Fălci”, îi spun râzând că o să-mi trebuiască un mincioc mai mare. În continuare peștele ia fir în timp ce noi vorbim despre diverse aventuri care au avut loc pe acea baltă. La fiecare metru recuperat, pierd un metru, și plimbarea pe lac continuă. Ajunge de la pontonul cel mai din dreapta, la malul opus, după care își continuă drumul domol înspre stânga lacului. Deja trecuseră 20 de minute în care nu reușisem să recuperez mai mult de 1 metru de fir. Mișcările lente, greutatea pe care o simțeam în fir, și faptul că nu se desprindea de nici o culoare de pe fundul apei, încercând să nimerească cu botul ceva în care să scape de pișcătura din buză, m-au făcut să înțeleg că aveam în cârlig recordul meu personal.
Dacă în toate cele 3 direcții posibile nu a găsit o modalitate de a scăpa, fiind dirijat cu viclenie să nu intre în picioarele pontoanelor de pe baltă și în geamanduri, a încercat și să vină către mal. După multe schimbări de direcție care se soldau cu un zbârnâit care-mi scotea brobonele de sudoare rece pe spate (elasticul care se agăța în aripioara dorsală și dup-aia scăpa ), în sfârșit dă primele semne de oboseală. Mișcările și-așa lente trădează terminarea resurselor de energie, sau poate plictisirea de atâta plimbare. Vine spre mal. Administratorul e cu minciogul într-o mână și aparatul de pozat în cealaltă, și expresia de surpriză de pe figura lui nu încetează să dispară. Se bucură ca un copil mic. Ca și mine de altfel, dar experiența îmi spune că dacă dau frâu emoțiilor, sigur greșesc și O pierd.
O gură de aer. Încă una. Încă una. Spinarea lată, coada ca o cazma, corpul scurt și gros lucesc pe rând în soarele care deja prinsese curaj și urcase mai sus pe cer. Încă o gură de aer. Încă una, și gata !
Cu ultimele puteri mai face o ultimă șarjă de câțiva metri, dar pickerul, elasticul, și frâna mulinetei lucrează în armonia care O întoarce din drum. Și ajunge la minciog.
După un mic efort care implică apucatul minciogului cu ambele mâini, peștele ajunge pe salteaua de primire. Acul pe care mai rămăsese doar o bucată de libelulă de gumă era lipit pe interiorul gurii, la 2 cm adâncime. Nici vorbă să scape din cauza cârligului. În schimb, monofilamentul cu care era legat deja avea nodurile ca de sticlă.
Admir crăpoaica din saltea și o răsplătesc cu o găleată de apă care să-i ude branhiile. Ședință foto de 1 minut, și eliberarea cu mare grijă au trecut ca o răsuflare grăbită, și în sfârșit pot să mă liniștesc. 14.68 kg. Am reușit.
Partida a avut o pantă descendentă, așa cum era de așteptat. Am prins câțiva ciortani care nu au putut rezista tentației peletelor găurite de krill de la Sonubaits, dar bucuria evident nu a mai fost nici pe-aproape.
Mă gândeam în sinea mea : ac de 14, fir de .14, picker de 2.7 care spre marea mea surprindere nu a cedat. Am păstrat montura într-un plic de plastic prin care se vede clar cârligul, nodurile sticloase și powergum-ul ros în osul zimtat de pe spatele crăpoaicei. Asta și amintirea acelei dimineți de început de mai.
Acum pescuitul la crap cu echipament specific îl mai practic de câteva ori pe an, de regulă concursuri de 3-4 zile. Dar la sfârșit de săptămână, mă uit la meteo, mă uit în colțul camerei în care am echipamentul de feeder, iau trusa în brațe și mă apuc să leg ace. De 14. Cu monofilament de 14. Și powergum.
Dan Aron
Ac de 14, fir de 14 (Dan Aron, august 2014),
1 comment
dexter71
14 octombrie 2014 în 9:58 am (UTC 3) Link to this comment
Frumos articol, la fel de frumoasa crapoaica. Felicitari pentru ambele.