Browning Feeder Cup – Madunice, Slovacia – 28-29 mai 2016 (Szilagyi Francisc)

    Dragi cititori, a trecut ceva vreme de când nu am mai scris despre experienţele mele pescăreşti. A sosit vremea pentru un nou articol în care voi relata cele întâmplate în Slovacia, la ediţia cu numărul V al Cupei Browning. La acest concurs de nivel European, anul acesta s-au aliniat concurenţi din 15 ţări. Pe lângă cele 12 de anul trecut: Slovacia, Cehia, Ucraina, Germania, Austria, Letonia , Italia, Bielorusia, România, Ungaria, Rusia şi Belgia, concurenţi din Estonia, Serbia şi Polonia au întregit efectivul de 125 de competitori. Reprezentanţii României au fost Teodorescu Alin, Sandu Mihai, Roman Leonard, Fiat Lucian şi subsemnatul Szilagyi Francisc.

Cei trei muşchetari din Banat

    Pentru că am mai scris un articol despre acest eveniment anul trecut, partea introductivă o voi neglija de această dată, puteţi citi mai multe aici: http://www.pescuitlafeeder.ro/partide-pescuit-feeder/browning-feeder-cup-30-31-mai-2015-szilagyi-francisc-mai-2015/.

O parte din pista de concurs

    Am avut parte de un drum lung, de aproximativ 550 de km, şi am reuşit să ne facem un plan de antrenament pentru cele două zile în care urma să luăm pulsul pistei. După experienţele trăite la ediţia trecută, anul acesta eram încrezători că putem face performanţă, ne simţeam pregătiţi pentru orice provocare! Am luat cu noi lansete heavy, extra heavy şi coşuleţe cu greutăţi până la 200+ grame. Nu puteam fi surprinşi…sau cel puţin aşa am crezut.

    Deoarece am avut la dispoziţie doar două zile de antrenament, pentru a elimina cât mai multe necunoscute, am decis să încercăm următoarele:

• Pescuit la diferite distanţe
• Diferite combinaţii de nadă (FeederX Krill http://www.pescuitlafeeder.ro/magazin/nade/3122-feederx-fiatx-krill.html, FeederX SuperScobar http://www.pescuitlafeeder.ro/magazin/nade/3181-feederx-super-scobar-1kg.html şi Sensas Gros Gardons http://www.pescuitlafeeder.ro/magazin/nade/3580-sensas-3000-gros-gardons.html, pământ)
• Pescuit cu vierme colat şi pescuit cu râme tocate, ca momeală vie
• Diferite strune, cârlige şi monturi

Operaţiunea de pregătire a viermilor

    Pe durata celor două zile de antrenament nivelul apei a rămas constant, debitul fiind mai mic faţă de anul precedent, astfel am putut practica un pescuit mai lejer. În urma acestor teste, am tras linie şi am constatat următoarele:

• Orice distanţă între 20 şi 32 de metri putea fi pescuită cu succes cu echipamentele pe care le deţineam, important era să alegem coşuleţul care nu a fost luat de curent. Altfel nu puteam face un pescuit precis şi împrăştiam peştii aflaţi în faţa noastră.
• În 20-22 de metri s-au oprit coşurile de 170 de grame, iar la 30 de metri era nevoie de 190 de grame.
• Nadă trebuia să dăm foarte puţină şi doar la început, deoarece din cauza curentului puternic nu se putea face un pat de nadă care să rămână pe substrat. 2 kg de nadă uscată s-a dovedit a fi prea multă pentru 3 persoane. Pentru concurs am decis să pregătim FeederX Super Scobar http://www.pescuitlafeeder.ro/magazin/nade/3181-feederx-super-scobar-1kg.html, nadă completă cu un conţinut foarte ridicat de parmezan, recomandată pentru pescuitul la scobar, mreană, morunaş şi văduviţă pe râurile cu debit mare şi mediu.
• Am decis să nu insistăm pe plătică, deoarece s-au prins puţine exemplare pe parcursul celor 2 zile de antrenament.
• Lungimea ideală a forfacului s-a dovedit a fi plaja între 80 cm şi 1 metru. Dacă era prea scurtă nu prea aveam trăsături, iar pe strune mai lungi au fost multe rateuri.
• Strunele au fost confecţionate din Toray Ultimate PA 0,152 mm http://www.pescuitlafeeder.ro/magazin/monofilament-role-mici/3823-fir-inaintas-toray-ultimate-pa-clear-50-m.html, Maver Smart SLR 0,16 mm http://www.pescuitlafeeder.ro/magazin/monofilament-role-mici/1461-fir-monofilament-maver-smart-slr.html, Preston Reflo Power de 0,17 mm http://www.pescuitlafeeder.ro/magazin/monofilament-role-mici/692-fir-preston-reflo-power.html.
• Am folosit coşuleţe speciale, modificate de noi. Am cusut fundul coşuleţului pentru a putea elibera treptat viermii colaţi.
• Bineînţeles, nu putea lipsi picioruşul scurt confecţionat din strune pentru ştiucă şi gumiţa confecţionată din elastic latex de 1.8 mm şi/sau Preston Hollo Dark Blue http://www.pescuitlafeeder.ro/magazin/method-feeder/2122-preston-hollo-elastic-size-15-dark-blue.html.

Montura pentru Madunice

    Aş dori să menţionez bunătatea organizatorilor, care ne-au cinstit cu bere şi o masă copioasă vineri după antrenamentul oficial. Pe toată durata concursului am avut parte de WIFI gratuit în apropierea corturilor şi un fast food unde niciodată nu era lipsă de mâncare şi băutură.

    Înainte să trec la descrierea celor două manşe, am să ataşez câteva poze făcute în antrenament.

Manşa 1

    Sâmbătă dimineaţa ne-am trezit cu nori negri deasupra noastră. Plouase în noaptea respectivă şi oarecum dădea de bănuit că se vor schimba puţin lucrurile pe malul apei, nu a fost însă chiar aşa. Când am ajuns pe pistă am observat că apa era mai scăzută cu vreo 20 cm faţă de ziua antrenamentului. Dar măcar a ieşit soarele şi ne aştepta o vreme frumoasă…. Sau aşa am crezut…

Moment dinaintea tragerii la sorţi

    Tragerea la sorţi a fost oarecum favorabilă, am picat pe sectoare diferite şi nu a fost nevoie să luptăm între noi.

    Având în vedere că aveam deja beţele clipsate pe cele două distanţe, 18 respectiv 32 de metri, nu am mai sondat să caut alte distanţe. Prima greşeală! Pe tavă am avut 2,25 litri viermi mari, o porţie de larve şi 3 litri de nadă. Stretegia era să încep pescuitul în 18 metri, apoi să ies în larg după 1 oră de pescuit.

    Când s-a dat startul, nu am făcut nădire grea, deoarece vroiam cît mai repede să prind peştii din faţa mea, după care să ies în 32 de metri şi să pescuiesc doar cu vierme colat în coşuleţ. Am reuşit să prind un morunaş mic la prima lansare, dar peştii nu erau acolo. Am insitat 1 oră pe linia din mal, dar fără rezultat. Asta a fost a doua mea greşeală!

    După exact 1 oră am decis să pun capăt suferinţei şi am ieşit în 32 de metri. S-a întâmplat însă ceva ce nu am calculat… a început să crească apa şi canalul s-a umplut până la refuz, ceea ce a însemnat vreo 40-50 centimetri în plus. Brusc linia de 32 de metri a devenit compromisă, coşul de 190 de grame nu mai stătea şi a trebuit să mă reorganizez. S-a dus strategia noastră din antrenament, trebuia să mă adaptez la noile condiţii.

    Au urmat cîteva minute de lansări la diferite distanţe, declipsări şi iar clipsări, dar am reuşit să găsesc o distanţă undeva la 27 de metri unde am putut pescui cît decât liniştit. Dar trăsătura nu a venit…. Eram mult în urma colegilor mei din sector, toată lumea a prins deja peşte. Şi ca să fie filmul complet, nori negri s-au apropiat de noi, vânt puternic, fulgere şi ploaie. Trecuseră două ore din manşă şi rezultatul putea fi validat în caz de vreme foarte rea. Noroc însă că s-a potolit situaţia meteo şi nu s-a întrerupt întrecerea.

    Timpul trecea şi eu tot fără trăsătură am rămas, însă un moment de inspiraţie m-a salvat. Am culcat vârful lansetei înspre suprafaţa apei şi am periat substratul. La un moment dat simt blocaj şi scot pe mal nişte scoici care au rămas în plasa cusută de pe fundul coşuleţului. “Clips aici şi aşa rămân până la final!” – îmi spuneam în gând. Au trecut 3 ore şi jumătate din concurs când am găsit acest pat compact de scoici. Începusem să mă gândesc la ce aş mai putea schimba, “oare ce este de vină?”, “ce nu fac bine?” aceste întrebări mă macină… dar mă liniştesc, îmi vin în gând vorbele lui Luci de după antrenamentul oficial: “Trebuie să ai încredere. Strategia este bună, ne-a adus peşte în antrenament, trebuie să funcţioneze şi în concurs”.  Asta am şi făcut, nu mi-am pierdut cumpătul şi am insistat.

    Vine şi prima trăsătură… rateu.. viermi sparţi… “Scobar!” – îmi spuneam, şi decid să dau jos struna de 0.16 mm cu Preston PR355… ştiu ce trebuie… Înainte de a începe manşa, am legat 3 strune de 0.14 grosime cu cârlig Kamasan Wide Gape B560 nr 14 http://www.pescuitlafeeder.ro/magazin/cu-ban/1234-kamasan-b560.html. Ansamblu mai fin decât cu ce am dat până acum, dar nu mai aveam nimic de pierdut!

    Prima lansare cu noua montură… 7 minute… BANG! Fac contact cu peştele care începe s-o ia în jos… “Nu urcă, e plătică” – îmi spun. Se apropie de mine, ţin departe peştele de substrat să nu cumva să taie pietrele struna. Elasticul amortizează toate încercările peştelui de a scăpa de cârlig. Cu mâna tremurândă apuc coada de minciog şi apare în faţa mea o plăticoanţă bătrână şi bronzată de peste 1,5 kg. Ajunge cu siguranţă în juvelnic… mâinile încă îmi tremură.

    Prind curaj şi viteză, pun 5 viermi (3 roşii şi 2 albi), încarc bigudiul cu vierme colat… lansez. Se aşează coşuleţul.. 4 minute… BANG! Acesta opune mai multă rezistenţă şi nu o ia în jos… Credeam că mreană, dar m-am înşelat… SOMN! Nu-mi vine să cred ochilor. Repede, pac-pac, peştele în juvelnic şi dă-i mai departe. Următoarea trăsătură la 3 minute… Struna tăiată în scoici! Schimbă struna, încarcă, lansează! 7 minute, BANG. Fac contact, peştele o ia în jos, e plătică mare… scapă! Înjurături, blesteme…. Încarcă… lansează! 7 minute… BANG! Drill cu plătică, dar din neatenţie las peştele să coboare la nivelul pietrelor din mal… se taie struna!

    Pun ultima mea strună legată pe 0,14 şi mă rog să nu se taie. Concurenţii din stânga şi dreapta coboară pe linia mea încercând să-mi ia peştii. Se taie puţin vadul, au reuşit. Mai sunt 20 de minute, mai am nevoie de peşti şi sunt sigur că mai prind! Mai reuşesc să aduc la minciog o plătică, un avat şi ratez o trăsătură de scobar! Se fluieră finalul! Dezamăgit, sunt foarte dezamăgit! Cele 2 greşeli au costat mult, am simţit asta, ştiam că va conta enorm la cântar. “Feri, prostule! Ai să vezi cât te va costa la final!” – mă cert în gând!

    Cântăresc 4.06 kg cu care fac sector 4, iar sectorul se câştigă cu 5.88 kg. Am plătit preţ mare pentru greşelile făcute. Mă consolez cu gândul că, este totuşi un rezultat bunicel, cu siguranţă au pierdut peşte şi alţii. Pentru manşa a doua rămân cu obiectivul de a intra în primii 10, voi avea nevoie de 1 sau 2 pe sector!

Cântarul meu de la prima manşă – 4,06 kg, loc 4

Cântar Luci prima manşă – 5,52 kg, loc 6

Cântar Leo prima manşă – 2,20 kg, loc 11

    Am rămas puţin dezamăgit, ştiu că se putea mai mult şi a fost o ocazie unică. Însă putea fi mai rău, dacă nu eram inspirat să caut patul de scoici. Din cauză că nu s-a împăcat cu gumiţa, Luci a pierdut câtiva peşti care au îndreptat cârligul Milo Suehiro…

Asta păţeşti la Madunice dacă nu ai montură cu gumiţă

    Cu şanse reale să intrăm în primii 10 la general, facem planul pentru a doua manşă şi mergem mai departe. În ultima noapte petrecută în Slovacia legăm cârlige mai fine, facem monturi cu gumiţă, mai cumpărăm porumb, ne pregătim pentru a lua sectorul duminică!

Manşa 2

    Tragerea la sorţi este favorabilă din nou, am picat pe sectoare diferite şi nu a fost nevoie să luptăm între noi. Personal, m-am bucurat pentru standul extras (stand 92) deoarece se prinde bine în zona respectivă.

    De această dată, după ce am aranjat lucrurile în stand, am trecut direct la sondare. După aproximativ 15 minute de periaj continuu al substratului, în 23 de metri am găsit un pat de scoici compact şi destul de mare, exact ce căutam. Peste noapte apa a scăzut la loc, aveam exact nivelul existent pe durata antrenamentelor. Deci nu îmi fac griji, distanţa este bună chiar dacă va creşte din nou apa. Intru în stand cu 3 litri de nadă, o cutie de porumb, 2 litri de viermi şi 0,5 litri de râme, cumpărate în dimineaţa manşei. Cine ştie… Poate intră plătică şi astăzi.

    Sunt foarte motivat! Mă gândesc doar la obiectivul fixat, nu cred în eşec, nu aştept să dea norocul peste mine şi sunt foarte încrezător în strategia aleasă pentru manşa decisivă.

    Pe durata nădirii grele introduc cca. 70% din cantitatea de porumb pentru a forma un pat consistent de particule grele ce nu vor fi luate de curent. Tactica este să încep pescuitul în 18 metri să văd dacă este peşte în mal, apoi să ies în 23 de metri după 30 de minute. Din păcate nu prind peşte în mal… nu mai pierd vremea, e timpul să văd ce am pe patul de nadă.

    Linia de 23 de metri dă primii peşti după a treia lansare. Trăsătură după trăsătură! Aşa a fost caracterizată următoarea perioadă, iar după 2 ore şi jumătate prind 7 peşti şi am 3 rupturi (mreană, văduviţă, somn şi scobar). Sunt calm, conduc sectorul. Nu mai există presiunea care a fost în prima manşă, pot pescui liniştit. Cum era de aşteptat însă, vadul se taie. Probabil porumbul a fost consumat şi peştii nu aveau motive să mai stea în zonă. Vecinul din amonte prinde şi el primii peşti, printre care şi o plătică mare. El dă cu râmă tocată şi nadă în coş, iar pe cârlig alternează între buchet de larve şi râme.

Trei cârlige în botul unei mrene prinse de Luci. Mreană nu foarte mare, dar care vizitează cu plăcere paturile de scoici şi mânâncă bine… de aici şi strunele tăiate, de aici necesitatea de practica un pescuit direct pe aceste paturi de scoici

    Îmi dau seama că, a cam dispărut porumbul de pe vad. Schimb coşul şi în încercarea de a mai aduce ceva peşte pe vad, dau şi restul seminţelor. Nu mai deranjez vadul, iau altă lansetă în mână şi ies în 35 de metri să practic un pescuit la târât, în speranţa că prind un scobar, mreană sau văduviţă pe o linie alimentată doar cu vierme colat. Am două prezentări în 30 de minute dar nu se concretizează, revin pe vadul nădit, mai am 1 oră şi jumătate din manşă! Trăsătura mult aşteptată nu vine! Vecinul mai prinde o plătică… Fac calcule, nu e bine, nu am destui peşti! Pun râmă pe cârlig, poate-poate momeala vie  spălată de pe vadul lui a adus plătică şi în faţa mea. 6 minute după lanseu….BANG! Fac contact şi reuşesc să aduc o plătică frumoasă în juvelnic, râma şi-a făcut datoria. Lansez din nou, dar nu mai am trăsătură.

    Cu 30 de minute înainte de final ajung într-un moment critic al manşei. Vecinul meu are 5 peşti, dar mari. Estimez că are medie de peste 1 kg. Eu am 8 bucăţi, dar sunt departe de media lui. Încep să am întrebări, gânduri, nu vreau să mă mulţumesc cu doi pe sector, trebuie să mai prind ceva. Nu am pace şi mă gândesc să ies în 35 de metri, dar mai dau o şansă vadului… Tot trag de linie ca să mut coşuleţul, poate-poate reuşesc să obţin o trăsătură… BANG! Trăsătură violentă, strună tăiată. “Asta-i! peştii sunt mai jos! Cum de nu m-am gândit mai repede?” Mai sunt 20 de minute din manşă, schimb repede struna şi inteţionat lansez cu vreo 2 metri în aval. Ce s-a întâmplat? 4 lanseuri, 4 trăsături, 3 peşti aduşi la minciog: un scobar, o plătică şi o mreană…. Mari toţi 3! Vecinul meu nu mai ia nimic! Sunt bucuros!

    Aştept cu nerăbdare să vină arbitri cu cântarul. Până la mine cea mai mare cantitate este de 3.6 kg, dar am mai mult, 6500 de grame mai exact! Nu mă bucur încă, merg să verific cântarul vecinului din amonte care este ultimul din sector. Are peşti foarte frumoşi şi ştiu că va fi aproape… dar cântarul se opreşte la 6280 de grame! Am câştigat sectorul cu 220 de grame diferenţă, mă bucur enorm! Îi strâng mâna pescarului din Letonia, ne felicităm reciproc şi în sfârşit… pot ridica mâinile la cer! O cupă pleacă în România!

Peştii care mi-au adus locul 1 pe sector – 6.50 kg

    Cu 5 puncte acumulate termin pe locul 7 la general, într-un concurs cu peste 100 de participanţi. Mă bucur pentru rezultat, dar există acel gust amar, deoarece ştiu că am fost aproape. Până nu termin pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, nu voi fi mulţumit pe deplin.

Top 10

    Clasamentele detaliate pe sectoare şi clasamentul final general se poate studia accesând următorul link http://www.sports.sk/feeder_vysledky.xhtml.

    Pentru mai multe poze http://www.sports.sk/bfc2016-5.rocnikfotogaleria.xhtml.

Concluzii şi observaţii

    Cu ocazia fiecărei participări la Cupa Browning învăţăm câte ceva, mai facem câte un pas înainte. Pista este dificilă, iar pescuitul se schimbă de la an la an. Drept dovadă este clasamentul final care este mult diferit faţă de cel de anul precedent, primii 10 fiind nume noi în top. Sectoarele se pot câştiga de oriunde, nu există standuri favorite. Sunt sectoare unde se prinde mai mult peşte, altele unde se prinde mai puţin, dar pista este echilibrată.

    Înainte de încheiere, aş dori să împărtăşesc din informaţiile acumulate, observaţiile făcute şi concluziile trase, cu scopul de a încuraja persoanele interesate de acest minunat eveniment.

• După cum se vede în clasamentul final, se găsesc mulţi austrieci în primii 10. Au venit foarte mulţi, peste 25 de personae, s-au antrenat împreună şi am aflat până la urmă secretul lor. Pescuit la târât cu lansete de 4.5 metri, linia principală din fir textil, montură combinată cu powergum. Secretul? Scobarul prezent pe toată lungimea pistei, se putea prinde la distanţe de peste 35 de metri. Textil-ul era necesar pentru a putea sesiza în mod clar trăsătura.
• Găsirea paturilor compacte de scoici s-a dovedit a fi o soluţie foarte bună de a prinde peşte. Trebuia însă mai mult porumb, o cutie de conservă dovedindu-se puţină. Vadul trebuia alimentat în mod continuu cu particule grele, altfel peştii plecau.
• Anul acesta peştii au mâncat mai fin, cârligele cu tijă subţire fiind evident mai eficiente.
• Coşuleţele cusute la fund au fost de mare ajutor. Ne-au permis alimentarea treptată a viermilor.
• Lipirea viermilor trebuia să fie făcută cu grijă, o colare uşoară şi superficială fiind suficientă. Dacă puneam prea mult colant, viermii s-ar fi desfăcut foarte greu.
• Am folosit lansete heavy şi extra heavy (Spro Team Feeder Master River 3,9 m 250 g, Spro Pellet Feeder 4.2 m, Preston Dutch Master 14,2 ft http://www.pescuitlafeeder.ro/magazin/lansete-feeder/3496-preston-dutch-master-142-ft-432m-130gr.html) şi mulinete cu tambur mare.
• Ca fir principal, am folosit Tubertini Gorilla Sinking de 0,22 şi 0,25 mm http://www.pescuitlafeeder.ro/magazin/monofilament/2641-fir-tubertini-gorilla-sinking-350m.html plus un shock leader rezistent din monofilament 0,28 mm.
• Pentru ediţia următoare mai avem nevoie de următoarele: o lansetă extra heavy de 4,5 metri (austriecii aveau Sanger Ms-Range) şi fir textil neapărat. Bineîţeles, pescuitul poate fi diferit anul viitor, dar noi trebuie să ne asigurăm că acoperim cât mai multe posibilităţi.

    Astea fiind spuse, îmi iau rămas bun dragilor, dar nu înainte să le mulţumesc colegilor Roman Leonard şi Fiat Lucian. Mulţumesc pentru antrenamentul sistematic şi colectiv, pentru împărtăşirea informaţiilor acumulate şi pentru munca în echipă. Acest rezultat nu putea fi obţinut fără sprijinul celor doi. Mi-aş dori ca anul viitor să fim mai mulţi români prezenţi pe lista celor înscrişi la această competiţie de talie Europeană.

    Dacă aveţi întrebări, nu ezitaţi să ne scrieţi la rubrica pentru comentarii. De asemenea, există şi un topic pe forum http://www.pescuitlafeeder.ro/forum/viewtopic.php?f=16&t=7713.

Cu stimă,

Szilagyi Francisc

Francisc Szilagyi.

Articole care ar putea sa te intereseze:

• Browning Feeder Cup, 30-31 mai, 2015 (Szilagyi Francisc , mai 2015)
• Browning Feeder Cup, Madunice, 2015 (Alin Teodorescu, mai 2015)
• Cupa Regiunii de Vest, individual ( Nutzu Sabau, martie 2015)
• Eficienţa produselor FeederX în pescuitul la feeder pe ape curgătoare (aprilie, 2015)
• Method-ul picant (Szilagyi Francisc , martie 2016)