În perioada rece și mai ales primăvara când peștii sunt apatici, revenind la mișcare după perioada înghețată, alegerea locurilor de pescuit reprezintă de cele mai multe ori declicul dintre o partidă ratată și una plina de satisfacții. Este binecunoscut faptul că sistemul digestiv al peștilor este unul ce funcționează tot mai bine pe măsură ce temperatura apei și respectiv a corpului crește, peștii având digestia cea mai rapidă în zilele călduroase de vara. Astfel, după o lungă perioadă în care nivelul de hrană asimilat a fost unul foarte redus, peștii care încep să se hrănească caută locurile cele mai calde din biotopul in care se află deoarece acolo începe toata activitatea florei și faunei acvatice, activitate ce îi oferă o sursă bogată si foarte la îndemână pentru a fi exploatată. Din experiența proprie am să enumăr câteva situații si de ce nu, locuri preferate de populația piscicolă în perioada de primăvară.
- Pâlcurile de stuf sau papură. Acestea reprezintă o adevărată sursă de hrana deoarece la baza acestora se afla adevărate colonii de insecte acvatice sau larve, acestea folosind rădăcinile plantelor ca pe un refugiu din calea temperaturilor ridicate. Implicit și peștii sunt atrași de aceste locuri deoarece reprezintă o sursă bogată și rapidă de hrană in perioada rece. De asemenea, lăstarii proaspeți crescuți din rădăcinile plantelor reprezintă o altă sursă de hrană pentru anumite specii de pești.
În cazul partidelor de pescuit, totul constă în localizare, adică identificarea exactă a locului de lângă stuf sau papură, unde peștii sunt staționați. Această localizare se face de multe ori fără necesitatea nădirii ci mai degrabă prin testarea cu momeli fine a diferitelor locuri din jurul unui pâlc de papura de exemplu, prezentarea corectă a momelii ducând rapid la un rezultat pozitiv.
- Platourile cu apă mică. Și când spun apă mică nu mă refer la adâncimi totale ci la diferențe de adâncime între substratul cel mai adânc și un loc cu apă mai puțin adâncă, loc ce este preferat de pești in perioada de primăvară deoarece acțiunea razelor soarelui îi încălzește, grăbindu-le viteza de digestie. Personal am avut destule partide de pescuit in ape de 3-4 metri adâncime cu prezența unui platou ce măsura 2,5 metri adâncime, surpriza fiind plăcută când găseam grupuri mari de pești, prezenți pe platourile respective chiar dacă apa era cu doar jumătate de metru mai mică.
- Pragurile dintre apa mare și apa mică sau taluzurile barajelor. Aceste locuri sunt foarte productive deoarece peștii stau de cele mai multe ori la adăpostul pragului sau la baza taluzului, urcând ori de câte ori se simte in siguranță pentru a profita de diferența de temperatură dintre straturile de apă.
Trebuie conștientizat faptul că peștii prin simțurile de care dispun, sunt capabili să facă diferența chiar și între câteva zecimi de grad, poziționându-se acolo unde le place, adică acolo unde este mai cald in perioada de revenire după sezonul rece. Readuc aminte că pescuitul trebuie să fie unul cât mai fin, cu cârlige cât mai mici si fire cât mai subțiri deoarece nivelul scăzut la care se hrănesc peștii primăvara le oferă și timpul necesar pentru a studia atent hrana oferită, aceștia alegând cu grijă hrana care este cât mai ușor digerabilă, adică bucățile mici și moi, pinkie în loc de viermi mari sau larve în loc de râme.
1 comment
:)
5 ianuarie 2017 în 2:40 pm (UTC 3) Link to this comment
:)